Incepand de azi, incercam sa punem cate o poza mai deosebita in fiecare saptamana, poza cu familia noastra blanoasa.

Incepem optimist, cu somn de voie buna !

Caloriferul dragul de el ... ce bine e

@

In seara asta am zis sa ii mai bag niste flashuri in ochii lui Ares. Este total topit dupa prezenta umana … asa ceva rar mi-a fost dat sa vad. E mai docil si iubaret decat exemplare crescute de mici in casa.

Ares s-a refacut complet. Nu mai are nici o rana, acum mai trebuie doar sa ii creasca blanita la loc. Asta insa nu are nici o importanta. E doar chestie de estetica, si sincer e compensata din lin de fatzuca aia a lui .

Acum e domesticit bine. Il luam oricand in brate, nu se sperie cand vi langa el chiar daca esti in picioare (ca sa te apropii de o pisica traumatizata, sau mai salbaticita, trebuie sa te lasi jos jos, sa nu se simta amenintata … nu e cazul lui Ares). Desi ii place sus pe dulap ferit de ceilalti, ii place si sisalul de pe balcon. Acum nimeni nu il mai scuipa, e acceptat chiar si de Pusha ! La sfarsitul lunii vom merge cu dansul la vaccinare, deja este sterilizat, microchipat si deparazitat … deci … Va fi gata de adoptie !

Revenim cu vesti despre Ares. Ranile s-au vindecat in mare foarte frumos. Mai sunt cele doua rani ce erau vizibile si cand era el pe afara. Si acelea sunt acum micute micute. Blanita a inceput sa ii creasca peste tot. Ne era teama ca va ramane cu bucati de piele fara blanita pe spate. Nu e cazul. Se va reface frumos. Peste vreo luna doua nici nu vom mai sti ce a avut pe spate !

Azi e prima zi cand Pusha si restul gastii sunt impreuna cat timp noi suntem la munca. Sper sa nu fie scanadaluri prea mari. In principiu se tolereaza. Mici sifonari vor exista mereu, dar Ares e mare si puternic, le va face fata. Am vazut chiar ca il cam sifoneaza pe Tommy . Simte ca e stresat si speriat si probabil de asta se tot ia de el. Il mai cert eu dar inca nu imi pot permite sa exagerez … imediat ma scuipa daca trec peste o anumita limita.

Acestea sunt ultimele poze cu el facute in acest weekend. Se cam uita pe geam si supravegheaza zona de sus. Cred ca ii e dor sa haladuiasca pe afara . Urasc cand sunt pus sa aleg intre libertatea animalului si supravietuirea lui.

De vreo luna de zile in zona noastra a aparut un motan nou. Seamana leit cu Thomas  cel preluat acum o jumatate de an de la d-na Carmen. Fatzuca de ursulet de plush, bine facut, sceptic si retras. Am muncit destul de mult sa ma apropii in timp de el. Ce bucurie cand am reusit sa pun mana pe el si sa il mangai!!!

Stiam ca are doua rani de la bataile cu motani, acestea nu dadeau semne ca ar vrea sa se cicatrizeze de la sine, asa ca vazand ca el tot vine la papa si somn in beci am decis sa il prindem, sa il sterilizam, si cat timp e sub anestezie sa ii repare ranile.

Dupa zile si zile in care am incercat sa il prind cu cusca de transport, fara succes, in dimineata asta am reusit sa il pacalesc sa intre in cusca de transport. A hashait o data si atat. Imi era teama ca se va agita se va izbi de toate cele … dar nu. A stat incremenit in cusca pana la doctor.

Am fugit cu el la Kronvet. Aici eram doar noi asa ca s-au putut ocupa direct de el. L-au anesteziat imediat, desi nu facea urat deoc. Ce-o fi fost in capsorul lui …. numa el stie .

Cand au inceput sa il tunda ca sa vada ce e cu ranile pe care le vazusem noi … aici au inceput problemele. Practic pielea de pe spate era aproape in totalitate necrozata. Probabil mai multi motani l-au batut bine si l-au alungat din zona in care s-a nascut. Asa a ajuns in zona noastra (unde probabil si-a mai luato de la cei de pe aici). Avand in vedere ca noi il stim vreo luna cu aceste rani, si doctorii s-au mirat ca ranile nu erau infectate deloc. Au zis ca nu au mai vazut asa ceva … si au mai vazut motani raniti din luptele cu alti motani. Ei zic ca tesutul din jurul ranilor initiale s-a necrozat si ranile s-au extins in halul asta.

Cam asa aratau ranile (poze facute de doctor) dupa ce motanul a fost tuns:

A primit antibiotic, o fiola cu stronghold, spray cu albastru de gentiana si oxid de zinc (si altele). L-am adus apoi acasa, unde va sta cazat in bucatarie … destul de multa vreme. Ranile acelea nu se vor vindeca prea curand. Din cauza ranilor nu am putut sa il castram. Deci prea curand nu il vom putea integra intre celelate feline ale noastre. Sa fim realisti, Pusha nu il va suprota oricum, daca e si necastrat probabil va atenta la sanatatea lui. Vedem cum vor evolua lucrurile.

Si cateva poze facute dupa ce l-am adus inapoi acasa:

Update, poze din 19.Dec.2011