Cei care urmaresc de mai multa vreme aceasta pagina cred ca au observat ca la un moment dat practic nu mai aveam nici o pisica pentru adoptie. Acum membrii ai familiei feline trecute la categoria veterani au fost trecuti inapoi la categoria “Disponibili pentru adoptie”. Ce s-a intamplat? Absolut nimic cu pisicile sau cu noi. Pisicile au viata lor de zi cu zi, nu sunt nici mai bolnave nici mai sanatoase ca pana acum.
Problema majora in cazul nostru este ca stand zi de zi cu aceste pisici alaturi, ne-am atasat de ele. Dupa cum stim din realitate, lucurile nu sunt niciodata alb sau negru, cum nici adoptatorii nu sunt buni sau rai. O familie adoptiva poate fi total nepotrivita, genul de familie careia eu nu i-as permite sa aibe nici copii, cu atat mai mult animale, sau poate sa fie o familie care vrea si ea un pisoi ceva acolo sa miste prin casa, pisoiul nu va murii de foame sau asa ceva ca na … felina e pradator descurcaret, dar nu va fi nicidecum copil in casa (unele familii se poarta aiurea chiar si cu copii lor, deci nu ma incalzeste cu nimic daca o pisica ajunge copil intr-o astfel de familie) si fireste mai sunt acele putine familii superbe unde pisica chiar ajunge copil in casa respectiva, genul de familii care mentrin legatura cu noi, nu se poarta ca si cum au luat un salam de la noi, si apoi se simt sacaite de intrebarile noastre sau dispar cu totul din peisaj.
Desi am pus aceste pisici pentru adoptie, va rugam nu ne pierdeti timpul cu prostii. Am fost abordat de unii care vroiau o pisca neagra cu pete albe, dar sa nu fie prea mare, si sa nu zgarie sau sa muste, si sa fie mai pufoasa … Pe bune ? … chiar credeti ca vom da vreunul din felinele de care ne-am atasat ca si jucarioara unei asemenea creaturi bipede? Nu faceti altceva decat ne fortati sa va jignim … nu findca ne place, sua fiindca suntem niste prute necivilizate sau prost crescute … dar trebuie sa rasufle supapa pe undeva … din pacate a va jigni e singurul lucru legal pe care il putem face. Si pentru noi este o jignire sa ne intrebati de aceste feline ca si cum ai intreba de o masina de o anumita culoare, model, putere sau consum de carburant. Nu va mai obositi. Sunt atatia peste tot pe net care dau pisici pe banda rulanta, si nu au cine stie ce pretentii. Noi avem pretentii.
Acum de ce Maxi, Pusha, Tony si Garfield nu sunt declarati adoptabili? In primul rand Maxi si Pusha sunt primii nostrii pisoi, cu povestile lor, cu caracetrul lor. Ei sunt cei care reprezinta stalpul de baza al intregii familii feline. Ei nu vor fi dati niciodata fiindca cineva trebuie sa guverneze mereu familia felina. Plus ca sunt negrii
Tony desi sunt sigur ca ar fi dat usor cuiva de treaba la cat de pupacios si lipicios este, el e copilul lu’ mama. Ar fi o trauma atat pentru el (desi mufarina s-ar adapta in cele din urma la noile conditii) cat si pentru mama lui (Iulia).
Garfield s-ar adapta usor in orice familie (e unticalos veritabil, inca ma scuipa cand nu ii convine ceva), desi ar avea nevoie de niste conditii mai speciale (musai sa aibe acces la caldura in casa). De ce nu il propunem spre adoptie? Fiindca este partenerul de joaca a lui Tony. Ei sunt juniorii casei, dorm impreuna, se alearga, se alinta unul pe altul, sunt atasati unul de altul. Plus ca Garfield sforaie ca un ortaci
Daca pe ceilalti i-am propus spre adoptie, asta nu inseamna ca ii apreciem, iubim mai putin. Fiecare caz in parte a fost luat la puricat:
- Tommy: este destul de clar ca nu se simte in largul lui intr-o familie numeroasa, plus ca mai noi venitii daca sunt mai bine facuti fizic il simt stresat si speriat, si ii cam dau capace cu orice ocazie. Pentru el ar fi ideal daca am gasi o casuta in care sa fie stapan, sau macar o casa cu mai putine feline. El mereu a fost mai singuratic. Si pe afara era singur in zona, el mereu a avut treaba cu oamenii, nu cu alte pisici !
- Ares: desi este noi intrat in casa noastra, ne-am atasat de el. Cu toate acestea trebuie sa fim realisti. Este un motan masiv, puternic, cu un caracter frumos. Este un exemplar ce se poate descurca in diverse situatii. Nu il vom da afara chiar daca sunt sigur ca acum cu ranile vindecate si cu adapostul lui din beci ar supravietuii fara probleme in “libertate”. De ce nu il dam? Fiindca deja este atasat de oameni, nu mai este salbatic, si riscul de a considera toti oamenii ok e mare si ar putea avea probleme majore din aceasta cauza. In conditile acestea trebuie sa incercam sa ii gasim o casa, nu ca sa scapam de el, ci pentru a face loc altei feline cu sanse mult mai mici de supravietuire. Cu toate acestea … nu vom accepta sa il dam oricui, mai ales ca este totusi un motan ce acum 1 luna era salbatic rau, deci nu il vom da unei familii fara experienta cu pisicile.
- Misha: ea este ok … s-ar adapta cam la orice conditii decente. Nu e foarte atasata de celelalte feline din casa, e oarecum atasata de Iulia si vine la mangaiat cand are chef
. Dar cam atat. In rest ii place sa fie lasata in pace cu ale ei si sa fie hranita
- Emi si Karla:Â ele sunt pisici cu probleme speciale. Emi este supraponderala, iar Karla are probleme cu picioarele din spate. Ele stau in alta locatie (la socrii), deci nu au nici o treaba cu familia de baza. Ideal ar fi sa fie adoptate impreuna, insa ambele sunt tinerele, Emi a schimbat pana acum diversi “stapani” deci e obisnuita cu schimbarile. Cu toate acestea sunt pisici cu probleme ce vor fi date doar unor familii cu experienta in ceea ce priveste pisicile, familii constiente de faptul ca adopta pisici cu probleme speciale.
Sa nu creada cineva ca ne este usor sa luam astfel de decizii. Este posibil sa nu fim capabili sa mergem pana la capat cu datul lor chiar si cand vom gasi o familie potrivita. Din pacate nu suntem roboti, asa ca nu putem promite nimic 100% sigur!